si toate lucrurile care raman nespuse...

nu, nu sunt bine.
nu, nu-mi convine.
nu, nu mi-e usor.
nu, nu vreau inca sa-ti spun somn usor.
nu vreau sa zambesc, pentru ca nu stiu cum sa fac asta fara tine.
te iubesc, si mi-e greu sa nu ti-o spun.
te vreau. te vreau atat de mult incat doare.
iubeste-ma, you idiot.
si crede-ma, nu ma arunc cu capul inainte nu pentru ca nu simt dorinta acuta sa o fac clipa de clipa, ci pentru ca ma gandesc la tine. ma gandesc la faptul ca nu vreau sa te ranesc. pentru ca te iubesc prea mult.
si toate melodiile pe care le ascult spun lucrurile pe care eu nu pot sa le spun niciodata. si in interiorul meu urlu 'iubeste-ma. salveaza-ma.'. dar nu pot sa iti spun toate astea. pur si simplu nu pot. pentru ca refuz sa fiu egoista.
imi e frica de singuratate. si singurele momente in care nu imi vine sa plang sunt momentele in care alerg inspre tine, iar tu ma strangi in brate pana cand nu mai am aer. si nici macar atunci, pentru ca stiu ca la un moment dat va trebui sa imi dai drumul.
si poate ca nu iti dai seama mereu, dar chiar ma chinui. si uneori mi-e atat de greu. dar nici forta sa iti spun nu mai am. si nici nu vreau sa iti spun. pentru ca mi-am promis sa am grija singura de mine, si asta fac. si o sa fac asta in continuare. si nu iti cer nimic. doar ca uneori mi-as dori sa ai un pic de grija de mine, chiar daca nu ti-o cer.

i'll be your friend, your lover, and your no. 1 fan. and all i ask for in return is love.
pff.

imi era atat de dor...

... sa zambesc. sa zambesc fara motiv. sa zambesc ca un copil bleg o zi intreaga. iar apoi sa se intample ceva care sa ma intristeze, si totusi sa ajung acasa si sa ma apuce iar zambitul prostesc.
mi-era atat de dor de mine. mi-era atat de dor de increderea pe care o aveam in lumea asta si in visele mele. mi-era dor sa cred ca pot. mi-era dor sa cred ca viata asta este molipsitor si sufocant de frumoasa. mi-era dor de zambetul meu tamp.

mi-era dor sa cred ca lucrurile se vor schimba in bine daca am suficienta rabdare. si eram atat de aproape de a renunta complet la speranta asta infantila.

si mi-era nespus de dor sa pot sa fiu copil din nou. sa pot sa pun capul pe perna si sa zambesc si sa nu imi pese daca ceilalti ma judeca, pentru ca eu sunt eu, si pentru mine eu sunt poate cea mai importanta persoana. aproape. dar hai sa nu intram in existentialisme acum. dragostea o servesc pe post de desert la micul dejun maine dimineata, cand o voi savura cu zambetul pe buze.

mi-era dor sa cred. sa cred in ceva cu toata fiinta mea. indiferent cat de mic si neinsemnat ar putea fi acel lucru. iar acum acel lucru este chiar viitorul meu. si stiu ca peste ceva timp voi fi iar deprimata si ingropata in probleme total inutile in care ma arunc singura. dar acum sunt fericita. si scriu cuvintele astea din inima.

sunt fericita. iubesc. imi iubesc zambetul, pentru ca mi-a fost atat de dor de el incat credeam ca l-am pierdut definitiv. imi iubesc fericirea si increderea si vointa si cel mai mult imi iubesc pofta de viata pe care abia ce mi-am recapatat-o. pentru ca toate cuvintele astea sunt despre mine. azi sunt egoista, pentru ca mi-a fost atat de dor sa fiu fericita incat nu ma mai satur.

azi mi-am ales viitorul. si are un gust atat de dulce. si un pic acrisor.

---

and for all those who thought i'd run out of love by now, here i go again.