'uhh, iar m-am pierdut printre randuri.'
'ce vrei de fapt?'
'cum adica? vroiam doar sa port o conversatie aberata.'
'nu, adica ce vrei cu adevarat. tu, cu toata fiinta ta. ce iti doresti ?'
'paaaai... sa ma mut la new york, sa ...'
'nu. ce iti doresti mai presus de orice.'
'sa fiu fericita?'
'lasa asta, asta ne dorim toti. dar unii gasesc fericirea in a colectiona timbre. deci, fericirea ta pe unde zace? ce iti doresti dincolo de tot universul asta?'
'am obosit sa fiu cinica... asa ca am sa iti raspund. si am sa fiu sincera. cu mine macar. vreau iubire. iubire in cea mai pura forma, iubire absoluta, iubire nemarginita, iubire care te face sa intelegi toate tainele sufletului si ale nemuririi, iubire care te transforma, care te omoara si te invie, iubire care nu te lasa sa nu zambesti clipa de clipa. iubire care te face sa iti dai seama ca nu mai ai nevoie de cuvinte frumoase ca sa o exprimi, pentru ca simpla ei prezenta iti indulceste fiecare cuvant, fara efort. iubire cameleonica, iubire care nu te lasa niciodata sa cazi in abisul monotoniei. iubire impartasita, iubire incontrolabila, iubire ideala. si oricat de pompos suna totul, iubirea despre care vorbesc este cea mai simpla forma a iubirii. este iubirea pe care o gasesti printr-un simplu zambet al persoanei potrivite. este iubirea care se instaleaza in inima ta intr-o fractiune de secunda si ramane acolo pentru o eternitate, indiferent de orice alte circumstante.'
'si crezi ca o astfel de iubire exista?'
'nu cred. stiu.'
'atunci?'
'atunci ce?'
'ce mai faci aici, in varful patului, infasurata intr-un halat de baie, cu fereastra deschisa, ascultand trilurile pasarilor si ale masinilor, scriind toate lucrurile astea?'
'mi-e frica.'
'de ce ti-e frica? nu spuneai tu ca iubirea asta a ta face totul universul sa se transforme in ceva ideal?'
'ba da. doar ca... nu stiu sigur... nu stiu. nu inteleg. daca stiu ce vreau, de ce sunt inca aici? de ce imi pierd viata invartindu-ma intr-un cerc vicios lamentabil? de ce ... de ce iubirea suprema care constituie in ochii mei cel mai important lucru din toate cate exista nu ma tine acolo unde stiu ca vreau sa fiu? de ce... de ce fac tot ceea ce fac? de ce se intampla totul asa? de ce... de ce nici macar eu nu ma mai inteleg?'
'poate ca inca nu trebuie sa te intelegi. poate ca inca nu e momentul ca iubirea ta eterna sa infloreasca. poate ca tot universul tau e precum un puzzle superb - care nu transmite nici un adevar suprem sau vreun sentiment ideal pana in momentul in care nu cad toate piesele in locul in care trebuie sa sfarseasca. poate ca tocmai faptul ca iti doresti atat de mult ceva ce stii ca exista te impiedica din a te grabi. poate ca farama de suflet care te implora sa ai rabdare, de dragul tau, de dragul de a vedea totul devenind realitate intr-un mod perfect, are dreptate. poate ca toate cuvintele astea in care ai descris ceea ce iti doresti sunt atat de stangace tocmai pentru ca inca nu a sosit momentul in care sa asimilezi si sa accepti dragostea asta nemarginita care te chinuie. poate ca inca nu e cazul. si stiu ca ai atatea contraargumente si intrebari pentru tot ceea ce am spus, dar nu intreba nimic. stii ca am dreptate.'
'poate ca ar trebui sa fac si eu o calatorie pana la mecca.'
'ai luat-o razna?'
'nu. era o figura de stil. toti avem in sufletul nostru o calatorie spirituala ce trebuie transpusa in realitate. am folosit mecca drept destinatie pentru ca am simtit nevoia sa trag putin lucrurile inspre un fundament real.'
'cine sa te mai inteleaga?'
'nu cred ca e prea mare lucru de inteles in momentul asta. tot ce pot sa fac e sa astept, sa sper, sa nu ma leg de lucruri fizice, sa renunt la atasamente, si sa cred. cu toata fiinta.'
'si sa iti amintesti ceea ce gandesti acum si data viitoare cand o sa iti vina sa te dai cu fundul de pamant si sa plangi pana iti ies ochi din orbite.'
'no promises. people make moments.' (thanks, nova.)
whatever will be, will be.
'cause i can't promise you anything more than my love.
Posts
