imi era atat de dor...

... sa zambesc. sa zambesc fara motiv. sa zambesc ca un copil bleg o zi intreaga. iar apoi sa se intample ceva care sa ma intristeze, si totusi sa ajung acasa si sa ma apuce iar zambitul prostesc.
mi-era atat de dor de mine. mi-era atat de dor de increderea pe care o aveam in lumea asta si in visele mele. mi-era dor sa cred ca pot. mi-era dor sa cred ca viata asta este molipsitor si sufocant de frumoasa. mi-era dor de zambetul meu tamp.

mi-era dor sa cred ca lucrurile se vor schimba in bine daca am suficienta rabdare. si eram atat de aproape de a renunta complet la speranta asta infantila.

si mi-era nespus de dor sa pot sa fiu copil din nou. sa pot sa pun capul pe perna si sa zambesc si sa nu imi pese daca ceilalti ma judeca, pentru ca eu sunt eu, si pentru mine eu sunt poate cea mai importanta persoana. aproape. dar hai sa nu intram in existentialisme acum. dragostea o servesc pe post de desert la micul dejun maine dimineata, cand o voi savura cu zambetul pe buze.

mi-era dor sa cred. sa cred in ceva cu toata fiinta mea. indiferent cat de mic si neinsemnat ar putea fi acel lucru. iar acum acel lucru este chiar viitorul meu. si stiu ca peste ceva timp voi fi iar deprimata si ingropata in probleme total inutile in care ma arunc singura. dar acum sunt fericita. si scriu cuvintele astea din inima.

sunt fericita. iubesc. imi iubesc zambetul, pentru ca mi-a fost atat de dor de el incat credeam ca l-am pierdut definitiv. imi iubesc fericirea si increderea si vointa si cel mai mult imi iubesc pofta de viata pe care abia ce mi-am recapatat-o. pentru ca toate cuvintele astea sunt despre mine. azi sunt egoista, pentru ca mi-a fost atat de dor sa fiu fericita incat nu ma mai satur.

azi mi-am ales viitorul. si are un gust atat de dulce. si un pic acrisor.

---

and for all those who thought i'd run out of love by now, here i go again.

pain.

'why am i here? why does it feel like i need this pain? is it because i love? is it because this is the closest thing i have to feeling? is it because i'm selfish? is it because it makes me feel better about everything?'
'you need pain because it's never-ending. you need pain because it doesn't involve the rest of the world. you need pain because you can create and re-create it time and time again in your heart. you need pain because love scares you. you always run away from love, because somewhere in your heart you are afraid that love fades away in time.'
'i don't believe that love fades away. true love never fades away.'
'true. but you can't live without change. and love brings stability. love brings peace.'
'i like peace.'
'yes... you like peace. the way you like the subway. it takes you places, but you still prefer a car.'
'that's not fair. this is stupid, it's all stupid. why would i run away from love?'
'because you're such a dreamer. because you believe that true love brings along perfection.'
'and it does.'
'you believe true love turns this whole world into a better place.'
'and it does.'
'... you believe that true love makes routine go away. you believe that true love creates never-ending special moments.'
'but... it does.'
'honey, this world kills romance. no matter how much love you spread around. i know how you feel, and your view is beautiful. but this is the real world. and there's this part of you that realizes the actual truth. it's that part that makes you run away when things get too close to finally being perfect.'
'nonsense. why would it do that?'
'because the thought that this world might actually crush that view of yours scares you so bad that you can't control yourself. you go into this coma state and that cynical part of yours takes over and puts an end to anything that could possibly take you so high, just to make sure that there's no possible way for you to fall from there.'
'am i that fucked?'
'i wish i could say differently... but i'm afraid i can't.'
'so what, it's like pain is my only way?'
'maybe one day... maybe the day when things will be so right that the cynical part won't be able to take over anymore...'

maybe i need pain... maybe it's because i love too much, or think too much, or talk too much. maybe this all just bullshit, maybe i'm just stupid.
maybe 'without pain, no one would appreciate the good moments in life.'...
maybe i believe that i have to feel all this pain. maybe i feel like i need to make things right, and this is the only way i found.
maybe i'm selfish, and i need to be different.
maybe i need redemption.

maybe... maybe, somehow, everything makes perfect sense.

microscopie la rece.

'uhh, iar m-am pierdut printre randuri.'
'ce vrei de fapt?'
'cum adica? vroiam doar sa port o conversatie aberata.'
'nu, adica ce vrei cu adevarat. tu, cu toata fiinta ta. ce iti doresti ?'
'paaaai... sa ma mut la new york, sa ...'
'nu. ce iti doresti mai presus de orice.'
'sa fiu fericita?'
'lasa asta, asta ne dorim toti. dar unii gasesc fericirea in a colectiona timbre. deci, fericirea ta pe unde zace? ce iti doresti dincolo de tot universul asta?'
'am obosit sa fiu cinica... asa ca am sa iti raspund. si am sa fiu sincera. cu mine macar. vreau iubire. iubire in cea mai pura forma, iubire absoluta, iubire nemarginita, iubire care te face sa intelegi toate tainele sufletului si ale nemuririi, iubire care te transforma, care te omoara si te invie, iubire care nu te lasa sa nu zambesti clipa de clipa. iubire care te face sa iti dai seama ca nu mai ai nevoie de cuvinte frumoase ca sa o exprimi, pentru ca simpla ei prezenta iti indulceste fiecare cuvant, fara efort. iubire cameleonica, iubire care nu te lasa niciodata sa cazi in abisul monotoniei. iubire impartasita, iubire incontrolabila, iubire ideala. si oricat de pompos suna totul, iubirea despre care vorbesc este cea mai simpla forma a iubirii. este iubirea pe care o gasesti printr-un simplu zambet al persoanei potrivite. este iubirea care se instaleaza in inima ta intr-o fractiune de secunda si ramane acolo pentru o eternitate, indiferent de orice alte circumstante.'
'si crezi ca o astfel de iubire exista?'
'nu cred. stiu.'
'atunci?'
'atunci ce?'
'ce mai faci aici, in varful patului, infasurata intr-un halat de baie, cu fereastra deschisa, ascultand trilurile pasarilor si ale masinilor, scriind toate lucrurile astea?'
'mi-e frica.'
'de ce ti-e frica? nu spuneai tu ca iubirea asta a ta face totul universul sa se transforme in ceva ideal?'
'ba da. doar ca... nu stiu sigur... nu stiu. nu inteleg. daca stiu ce vreau, de ce sunt inca aici? de ce imi pierd viata invartindu-ma intr-un cerc vicios lamentabil? de ce ... de ce iubirea suprema care constituie in ochii mei cel mai important lucru din toate cate exista nu ma tine acolo unde stiu ca vreau sa fiu? de ce... de ce fac tot ceea ce fac? de ce se intampla totul asa? de ce... de ce nici macar eu nu ma mai inteleg?'
'poate ca inca nu trebuie sa te intelegi. poate ca inca nu e momentul ca iubirea ta eterna sa infloreasca. poate ca tot universul tau e precum un puzzle superb - care nu transmite nici un adevar suprem sau vreun sentiment ideal pana in momentul in care nu cad toate piesele in locul in care trebuie sa sfarseasca. poate ca tocmai faptul ca iti doresti atat de mult ceva ce stii ca exista te impiedica din a te grabi. poate ca farama de suflet care te implora sa ai rabdare, de dragul tau, de dragul de a vedea totul devenind realitate intr-un mod perfect, are dreptate. poate ca toate cuvintele astea in care ai descris ceea ce iti doresti sunt atat de stangace tocmai pentru ca inca nu a sosit momentul in care sa asimilezi si sa accepti dragostea asta nemarginita care te chinuie. poate ca inca nu e cazul. si stiu ca ai atatea contraargumente si intrebari pentru tot ceea ce am spus, dar nu intreba nimic. stii ca am dreptate.'
'poate ca ar trebui sa fac si eu o calatorie pana la mecca.'
'ai luat-o razna?'
'nu. era o figura de stil. toti avem in sufletul nostru o calatorie spirituala ce trebuie transpusa in realitate. am folosit mecca drept destinatie pentru ca am simtit nevoia sa trag putin lucrurile inspre un fundament real.'
'cine sa te mai inteleaga?'
'nu cred ca e prea mare lucru de inteles in momentul asta. tot ce pot sa fac e sa astept, sa sper, sa nu ma leg de lucruri fizice, sa renunt la atasamente, si sa cred. cu toata fiinta.'
'si sa iti amintesti ceea ce gandesti acum si data viitoare cand o sa iti vina sa te dai cu fundul de pamant si sa plangi pana iti ies ochi din orbite.'


'no promises. people make moments.' (thanks, nova.)
whatever will be, will be.
'cause i can't promise you anything more than my love.

in the name of love.

ma prostituez pentru iubire. nu, nu pentru ca 'nu stii niciodata de unde se iveste adevarata iubire', ci pentru ca stiu exact ce vreau. ma vand ieftin pentru cateva sarutari fierbinti cu gust de cafea si pentru un set de replici subtile care imi provoaca orgasme multiple asa cum nu o va face sexul niciodata. ma dezbrac fara regrete si zambesc satisfacuta.
do you still call it prostitution if the ecstasy throws you on a pedestal?
imi musc de fiecare data buzele fara sa-mi pese de durere, doar pusa in fata gandului de a ma sti satisfacuta pe un plan care pentru trei sferturi din planeta asta e mort si uitat.

imi aduc aminte ca acum cativa ani citeam o carte care se numea 'cere-mi mai putina dragoste'. dar, my love, stii ca am sa iti cer mereu doar in masura in care prestez. vorbesc mult, si uneori ma emotionez in mod patetic si rosesc precum paru-mi din cap, dar am mostenit spiritul nemtesc. ce-i corect e corect.
dar asta nu inseamna, sa stii, ca am sa ma ascund in spatele scrupulelor. a woman needs what she needs, iar eu iti spun franc - nu ma dau in laturi de la nimic, doar stii asta. asa ca nu te uita la mine cu dispret cand ma gaseste dimineata prin cearsafuri cu miros strain - i need my drug. and my drug is love. si stii tu, baby, cum ma apuca toate nebuniile cand raman pe uscat. stii cum incep sa tremur si sa beau cafea in draci si sa leg tigara dupa tigara pana cand imi taie respiratia vreun iz pal de iubire.
'daca dureaza o noapte, nu e dragoste, bai tampito. ai vazut prea multe filme.'
my darling, you're an idiot - which is probably why i love you. daca dureaza o secunda si ma face sa gem mai ceva ca sasha grey in momentele de glorie, i'll have it. doar pentru ca nu dureaza o intreaga viata, nu inseamna ca nu exista. inseamna doar ca renunt la atasamente inutile. inseamna doar ca pot si stiu ce vreau.

in loc de buna dimineata.

'i'm not sweet, my darling, i'm in love. madly, head over heels, breathtakingly in love. si simt un gust de gem de cirese in cerul gurii, cum simti atunci cand te arunci cu capul inainte intr-o romanta de vara cu iz de crema de plaja.'
-

'uite, dimineata asta e ca noi.'
'adica?'
'timida si destul de rece, dar cu o farama de speranta ca mai incolo o sa fie exact cat trebuie de cald. temperatura aia ideala care te face sa vrei sa uiti de tot si sa pici intr-o stare de extaz. my love, imi stai alaturi cat imi savurez cafeaua?'
'only if you share.'
'cu mare drag(oste). stii ce-am realizat? ca sta in firea omului sa ajunga sa invete exact lucrurile de care fuge cu disperare toata viata.'
'si-anume?'
'am urat mereu asteptarea. iar acum o practic cu precizia unui ceas elvetian.'

'o sa dai cu curul de pamant, idioato. a safety net is what you need.'
'i don't need safety nets, bai asta, they keep me from loving. si ce daca o sa ma impiedic pana la urma si o sa pic in bot si o sa incep sa plang mai ceva ca la 5-6 ani cand am aterizat pe niste scari de piatra si mi-am rupt nasul in 2? a durut, dar a trecut. a ma pastra pentru mine, fie si in proportii microscopice, ar insemna ca nu te iubesc indeajuns, my darling. dar nu-ti face griji, i'll clean my own mess daca va fi cazul. now go be happy, you asshole, altfel toate cacaturile astea invizibile pe care le fac nu-si mai au nici un rost, si o sa ma deprim - iar tanti de la farmacie a zis ca nu mai aduc prozac luna asta, si ca ma paste un fel de sevraj daca nu stau cuminte.'
'nu cred ca fericirea mai e de nasul meu.'
'lasa cinismul, ca ala e pentru persoane proaste ca mine care o tot dau in bara si apoi se lamenteaza. uite, am trecut si la ora de vara. si ti-am zis ca se lumineaza afara.'
'cica ploua azi.'
'iar imi calci in picioare idealurile? n-are sa ploua. nu peste camera mea. azi o sa fie frumos, ti-am mai zis - la fel ca sperantele mele.'
'ce-i drept, s-a facut dimineata intre timp. somn usor.'

brick by boring brick.

dear diary,

sunt trista. trista in modul ala patetic in care ti-e scarba. nici sa-mi plang de mila nu mai sunt in stare. stau si ma holbez cu-n zambet patrat la coltul ecranului, asteptand sa se face ceasul 00.01, pentru ca 4 zerouri sunt prea deprimante in momentul asta. si ca garnitura, servesc minim 20 de minute de fredonat 'we'll dig a deep hole to bury the castle', pentru simplul motiv ca imi este mult prea lene sa imi descarc melodia, iar apoi sa o ascult pe repeat in incercarea de a retine ceva mai mult de 2 versuri. nu ca as avea ceva mai solemn de facut. pentru ca asta e adevarul, dear diary. e trist, dar e sambata seara, iar eu stau in pat cu picioarele incrucisate si meditez la durerea de burta care nu-mi da pace de mai bine de 24 de ture de ceas. si in acelasi timp ma intreb de ce e literatura romaneasca atat de penibila. dar hai lasa, ca astea iar sunt discutii fara rost.
si stii ce e si mai trist? nu, nu cinismul - cu ala m-am impacat deja. (si in plus, m-am saturat sa tot vorbesc despre asta over and over again.) faptul ca am ajuns sa scriu de plictiseala. i mean, how lame is that, huh? si in fond, ce altceva mai bun am de facut? sa ma holbez la stampila de pe mana drepta, care nici acum nu s-a luat, desi mi-am inrosit-aproape-invinetit mana cu peria verde care sta agatata pe perete? si sa imi aduc aminte de noaptea trecuta? sau poate ar trebui sa incerc niste activitati mondene, cum ar fi sa imi pictez unghiile in culori de buburuza plimbata prin mall-urile din straintate si parfumata cu chanel.
si concluzia e ca 'nu am chef azi', my love. as vrea sa pot sa desenez, ca sa te lamuresc in sfarsit in legatura cu filmul ce ruleaza on a daily basis in sufletul meu. dar a naibii natura nu m-a inzestrat cu prea multe talente. asa ca tot ce pot sa fac este sa ma intorc pe dos in cuvinte, si sa sper ca in seara asta nu ai sa imi strivesti literele sub degetele bronzate de la picioare. de la prea mult plimbat prin parc. well i'm sorry, baby, nu ma prea omor dupa parcuri. prefer dormitoarele. imi respira sufletul un aer mai cald cand ma pierd prin asternuturi, si nici nu trebuie sa imi fac griji in legatura cu gazele care ajung prin te miri ce miracol pe sub hainele proaspat spalate.
dar nu te teme, dragule, am incetat sa ma mai zbat. mai nou doar merg agale pe carari nebatute de lume, si ma bucur de cerul albastru. ca acum vine 2012 si nu stim care sa ne lamentam mai cu foc si in culori mai de jale ca se sfarseste lumea.

idealism.

adica ala care s-a stins in dimineata asta. acelasi care ma tine for some reason in fata laptopului cand pe mine ma doare stomacul si vreau sa mananc ciorba acra cu ardei iuti. adica porcaria care ne face sa ne aruncam banii pe filme siropoase si noptile pe vise frumoase.
un rahat in ploaie, my darling. aia ni se serveste pe tava in fiecare zi, oriunde mergem. acelasi lucru pe care ni-l servim unul altuia.
nu, nu ma privi cu ochi mariti de ciuda, trebuia sa vina momentul in care idealista din mine sa isi bage picioarele in tot. pentru ca altfel nu se mai poate. altfel o sa ajung inchisa intr-un spital de nebuni mult prea tanara. si nu vreau asta, my wealthy sweetheart, inca nu m-ai dus la cumparaturi la milano, si ar fi pacat sa ratez o astfel de experienta.

'iar esti cinica?'

nu iar. am avut o revelatie in dimineata asta. doua, de fapt. prima este ca de fapt m-am nascut cinica, si toti anii astia doar am incercat sa ascund treaba asta sub zambete frumoase si rochite dantelate - probabil de frica oamenilor care ar stramba din nas in fata replicilor mele taioase si mi-ar inchide gura cu un film de dragoste. si stii cum sunt eu, baby - orice film de dragoste ma inmoaie mai ceva ca cerealele din bolul cu lapte. iar a doua revelatie mi-a trecuta grabita prin dreptul urechilor si aproape ca s-a pierdut printre suvitele mele albe (de la lumina neonului albastru). am realizat ca am nevoie de lumea asta imputita. am nevoie de suferinta de pe planeta asta, si de crime, si de batai, si de inimi frante mai mult ca orice altceva. pentru ca in fond, scrisul e the place i visit when i need redemption. and faith. iar fara scris, eu nu sunt eu, tu nu esti tu, iar lumea asta continua sa franga inimi si sa impuna norme penibile si sa ne ingroape in tristete si datorii.

asa ca iarta-ma ca-s cinica, iarta-ma ca am nevoie sa uit de tot uneori, iarta-ma ca ma chinui de trei ori pe zi - dupa fiecare masa pe care o ratez - sa omor idealista din mine. iarta-ma ca spun lucruri care nu au sens. si ca fac lucruri inutile - cum ar fi sa ma opresc la 5 dimineata pe strada sa ii dau unei batrane o tigara mentolata si un foc. aveam mainile inghetate si aproape ca am inceput sa plang cand am incercat sa scot bricheta din geanta.

de dor, bai boule, ca azi-noapte a fost frumos afara, iti spun eu, ca am mers o ora jumate pe jos.

poate.

poate ca ambitiile mele sunt prea mari pentru lumea asta mult prea mica, sau poate ca gandesc prea putin, sau vorbesc prea mult, sau plang prea zgomotos. poate chiar mananc prea mult - sau prea putin - cine sa mai inteleaga?
poate ca pana la urma nimic din toate astea nu are nici un sens. poate ca dragostea reprezinta doar o modalitate himerica de a ne irosi vietile, sufletele si banii. poate ca fericirea in esenta ei ar trebui definita ca ceva ce ne face in permanenta neferciti, prin prisma insuficientei permanente de care ne izbim, precum se lovesc toate gazele de pe autostrada de cate-un parbriz ciobit pe alocuri. poate ca gandurile sunt de fapt niste porcarii, si singurele lucruri care ar trebui cu adevarat considerate ca avand insemnatate ar trebui sa fie obiectele, lucrurile cu forma materiala, care exista in mod cert - data fiind materialitatea lor ce poate fi demonstrata fara probleme.
poate ca toate bolile care nu se manifesta la nivel fizic sunt doar niste aberatii, si de fapt nimeni nu este cu adevarat nebun, sau deprimat, sau inclinat inspre omoruri in serie, si totul este de fapt doar o mare manipulare a maselor. poate ca de fapt exista viata pe pluto, si ingerii traiesc in acelasi loc cu papagalii - vezi aripile.
poate ca de fapt nu o sa ajung sa fac nimic cu viata mea, oricat ma bat cu pumnul in piept ca eu vreau sa schimb lumea. poate ca o sa sfarsesc cu o slujba de rahat, cu un sef frustrat, cu mama pe capul meu la fiecare 3 zile, avand companie permanenta din partea a doua pisici mari si grase care nu mai sunt de prea mult timp macar dragute.

sau poate ca toate astea sunt doar niste tampenii majore, si doar am dormit mult prea putin azi-noapte si mintea mi-a fugit de-acasa.

autocompatimire.

gata. m-am saturat de plans, de umilinta, de 'bine, hai, lasa, e ca tine.', de bataile pe umar si de cuvintele marete.
azi am sa fiu artista. am sa fiu artista puternica, frumoasa, sigura pe ea. am sa fiu artista care zambeste, artista care stie. artista care vede lucrurile de sus si de jos si de dinafara in acelasi timp, pentru ca ea insasi este undeva pe un piedestal de unde se uita in jos catre omenire, si pe sub pielea oricui, si in mintea fiecaruia. azi am sa fiu puternica si frumoasa. si am sa zambesc cel mai misterios zambet pe care l-am invatat vreodata, pentru ca - in fond - dincolo de zambetul meu inselator, stiu lucruri care ar putea schimba totul intr-o bataie de vant. azi nu mai plang, pentru ca nu am motiv. azi sunt o femeie independenta, care stie exact ce vrea si ce are nevoie de la viata si cum se invart toate rotile universului. azi imi incep viata. viata mea. o viata din care nu am sa mai ofer nimanui nici macar o farama, pentru ca m-am saturat sa tot ofer lucruri care ajung in cosul de gunoi mai repede decat e necesar. de azi am sa fiu egoista.
'ca intotdeauna.', ai sa-mi spui.
dar te inseli, my love. in felul meu ciudat, nu am fost niciodata egoista. m-am purtat egoist, da. dar egoista nu am fost nici macar o secunda. daca-i sti macar...
de azi nu am sa ma mai complac in repetitii si cuvinte care ma asigura over and over again ca x lucru e intr-un fel si ca nu e cazul sa imi fac griji in legatura cu y situatie. de azi am sa fiu sigura pe mine. de azi nu am sa mai fiu copil.

de azi sunt om mare.

'cause even wise men fall in love...

... and they fall hard.

simt un gust amar pana in adancul sufletului. si o neliniste idioata. si ma simt proasta. ma simt calcata in picioare. ma simt ca un copil care are un post-it din-ala nenorocit pe care scrie 'hit me!' lipit pe spate si nu afla de ce radea toata lumea de el in curtea scolii nici macar cand ajunge acasa si se dezbraca, pentru ca post-it-ul se dezlipeste de tricou exact inainte sa intre pe usa. ma simt tradata.
'm-ai mintit, tampitule.'
'esti nebuna, ti-am zis ca esti nebuna. delirezi. ti s-au urcat toate povestile de dragoste la cap si ai luat-o razna.'
'boule, tu nu intelegi ca era atat de simplu doar sa imi spui adevarul? oricare ar fi fost ala. zi-mi ca-s proasta. zi-mi ca ti-ai batut joc. zi-mi ca vrei sa ma calci in picioare. zi-mi ca vrei sa ma faci sa sufar. zi-mi ca vrei sa ma vezi cu inima rupta in miliarde de bucatele. doar zi-mi ceva. orice. adevarul. si promit ca am sa zambesc sincer - nu, nu intelegi, chiar am sa zambesc din inima - si am sa ma conformez. am sa accept orice. am sa ma las calcata in picioare, tarata prin noroi, insultata, injurata, scuipata, imbrancita, dezgolita. dar nu mintita. am sa accept orice, if that's what it takes.'
'aberezi. nu vezi ce prostii spui? ce e cu toate cuvintele astea insirate de pomana? ce incerci sa demonstrezi?'
'nu incerc sa demonstrez decat ca... it takes so little to keep me loving you. da, my love, atat de putin iti cer. adevarul. 'cause i don't wanna go to that place where i become comfortably numb. nu vreau sa ma transform iar intr-o papusa de plastic care - oricat incearca - nu poate sa simta nimic. ofera-mi ura. loveste-ma. just let me feel real...'

vorbe-n vant.

'bai asta. deci e ultima oara cand imi inchizi usa/telefonul/ce-altceva-iti-mai-trece-tie-prin-cap in nas. sa bagi bine la cap treaba asta.'
'draga mea, vorbesti prea mult. ma obosesti.'
'honey, darling, my love, nu e problema ta cat vorbesc eu. asa imi place mie, sa risipesc cuvinte, minute, vieti. imi place sa imi arunc cuvintele in vant precum isi arunca toti copiii baloanele de sapun prin herastrau sau cismigiu cand da in sfarsit caldura dupa o iarna plina de balti si noroi. iar tu si asa nu asculti nici a mia parte din ce spun, therefore nu te priveste.'
'iar te-ai trezit cu fata la cearceaf?'
'te-as intreba si eu ceva istet in return, dar nu vad sensul. pentru ca azi, my lovely asshole, imi sunt autosuficienta. azi nu simt nevoia sa fiu mai buna, nu simt nevoia sa fiu buna deloc. sau draguta, sau amuzanta, sau rea, sau orice altceva. azi sunt eu cu mine, si asta imi ajunge.'

i am my own hero.

'azi te vreau.'
'atunci poti sa ma ai.'

ia-ma de mana si du-ma undeva departe. priveste-ma in ochii mari si creduli si minte-ma cum stii tu mai bine. spune-mi o poveste, dar trebuie sa imi promiti ca va fi o poveste fara sfarsit. povestile cu sfarsit ma deprima, pentru ca toate se termina la fel: cu un zambet frant.

'cum? ce tot vorbesti? in povestea noastra nu e nevoie de zambete frante si lucruri triste.'
'baby, noi nu o sa avem niciodata o poveste. de ce vrei sa strici tot ceea ce e frumos intre noi punand totul intr-o poveste?'

povestile sunt precum cutiile in care arunci lucrurile care te coplesesc. prea firave ca sa poti cuprinde universul in ele, si prea lipsite de aer. lasa ce e intre noi sa zboare. mai bine imi oferi o pasare atunci cand ma vezi plangand. pasarile sunt singurele fiinte care au inteles catusi de putin din modul in care functioneaza universul asta. nu rade, stii ca am dreptate.

'dar puiule, cum ramane cu povestile frumoase, cu povestile de dragoste si cu finalurile fericite?'
'prostii. minciuni. aberatii ale unor adulti care refuza sa se maturizeze si atunci se ascund in cutii si uita sa mai respire. si din lipsa de oxigen, incep sa aiba halucinatii. ca sa stii si tu, asa apar toate minciunile despre dragoste. din cauza unor neica-nimeni dintr-astia care isi rateaza carierele pentru niste cuvinte frumoase si vreo doua-trei clipe de fericire efemera.'
'nu inteleg. cand ai devenit atat de cinica? iubesti si tu la randul tau, cum poti sa arunci cu toate cuvintele astea in vant fara sa tresari macar?'
'cinica am devenit in secunda in care ai incetat sa ma mai cunosti. cat despre tresariri si tremurat, lasa asta. emotiile sunt de prisos cand vorbesti despre dragoste. dragostea trebuie tratata precum un criminal cu sange rece, care nu e in stare sa isi asimileze propriile sentimente. dar nu te teme, baby. te iubesc in continuare, la fel de mult.'

doar pentru ca sunt cinica, nu inseamna ca nu am inima. si vezi tu, asta e pacatul tuturor - cinici sau nu. oricat incearca, oricate stiu, nu pot sa fuga de ceea ce le dicteaza inima...

asa ca spune-mi o poveste, baby. orice poveste vrei tu. minte-ma in noaptea asta, vreau sa cred din nou in nemurire, macar pentru o secunda. iubeste-ma, raneste-ma, fa-ma sa simt.

nu.

dintr-un milion de cuvinte, am sa aleg unul scurt. 'nu'. in definitiv, cred ca este cuvantul care are cea mai mare insemnatatea in univers. in universul nostru, cel putin.


'nu te vreau in dimineata asta, iubito.'
'mai stai o tigara, nu vreau sa merg acasa inca.'
'nu stiu.'
'si in fond, de ce nu?'
'am putea sa incercam sa nu mai facem asta in fiecare zi?'
'nu imi aduc aminte.'
'lucrurile astea pur si simplu nu isi au rostul.'

totul se rezuma la negatie. pana si zambetul meu stramb, tot intr-o negatie se frange. iar inima nu-mi mai bate de mult in acelasi ritm cu universul. din stiu eu ce motive, refuza.

'nu am chef de moaca ta. nu vreau sa iti mai aud vocea, rasul, sa te simt privindu-ma cand eu sunt atenta in alta parte. nu te mai vreau, my love. nu mai suport sa ma gandesc la ranjetul tau tamp care imi fura inima cu fiecare ocazie.'

sunt furioasa, si uite ca am reusit in sfarsit sa renunt la negatie. am spus lucrurile asa cum sunt, fara sa ma ascund in spatele unui 'nu' si al unor cuvinte frumoase. sunt furioasa pana in maduva oaselor si ma doare pana si cel mai intunecat colt al sufletului. as vrea sa pot sa sfasii o lume intreaga in miliarde de bucati, iar apoi sa le dau foc. as vrea sa pot sa adun toate 'nu'-urile din lume si sa le pisez marunt marunt, iar apoi sa le arunc in ocean.

'nu ma intelegi, dragul meu. dar nu-i nimic. m-am impacat cu gandul asta.'

si zambesc stramb, si inchid ochii, si se mai duce si ziua de azi. tot ce mai vreau sunt cafeaua de dupa si o tigara.
'de dupa?'
da, de dupa slujba. m-am angajat, nu stiai? slujba mea e sa zambesc stramb si sa spun 'nu' cat pot de des. pacat ca nu primesc nici macar un leu pentru treaba asta. dar in fond, ce as face oricum cu banii, cand pot trai doar spunand 'nu'?

I ain't there just yet.

I don't know who I am
And I ain't there just yet
There's this light leading me
But my legs... - they won't follow.


I don't know who you are
And you're still far away
Your strength gives me hope
But I ain't there just yet.

... and books on the table.

I miss that girl who used to write from dusk till dawn, and tame the thoughts she had.

I miss the ruffled hair and the sleepless nights.

I miss my voice, and I miss my stories.

And most of all, I miss my smile.

And us.

There was a time when nothing could go wrong.

There were nights when writing felt a part of me.

There were tears I cried and smiles I smiled, and they all made sense in my stories.

And I could write.

In another life, I was a queen.

And then I was a beggar.

And a fox.

And a rabbit.

My hair was long and my eyes were black.

And then I went to sleep.

And never woke up.

Time grew me branches and roots once.

And then a horse found me. He used to come visit me every day.

But when summer came, the sun set me on fire.

And then I had to learn how to fly.

I don't know where I've been all this time.

Or what I've done.

Or who I've met or loved or spoke to.

I never hated anyone; hatred is too much of a ... dirty and mean feeling for me to actually accept it.

I once met a girl and she told me a story about whales.

So I travelled around the world and searched for some.

And one day a man told me that whales don't like people anymore.

It was a sad and shocking thing to say, so I searched even harder.

And then I found a lonely whale and I made friends with her.

Mom always told me I was strange.

Of course I never listened to her.

But now, after so many lives, after so many thoughts I thought of, after loving, and dancing, and smiling, and crying, and drawing, and singing, and writing, and us, I think that she might have been right all along.

---

Today I learnt that every question has an answer, if you know who to ask and where to search.

---

Listening to: Vita de Vie - Praf de Stele

Reading: Getting Rid Of Matthew

Watching: America's Next Top Model Cycle 12, Episode 10

Playing: Chuzzle

---

Am o poveste citita, o soapta zidita

Si praf de stele pe hainele mele

Si-as vrea sa culeg stropi de vant

Sa-i arunc pe pamant, sa devina cuvant.

(Vita de Vie - Praf de Stele)

*Click to download song.

Music Vs. Lyrics And Beyond That

I was listening to Peyton's podcast (Peyton Sawyer from One Tree Hill, played by Hilarie Burton) and she was talking about the fact that there are 2 types of people: music people and lyrics people. She says that lyrics people tend to be analytical - trying to find the true hidden meaning of every single line of the songs, while music people only care about the beat.

So I was thinking... I had my 'I'm a lyrics person.' period and I also had my 'I'm all about the music.' days. But I guess I mostly care about the lyrics, since I tend to interpret everything and see things that aren't even there. Plus that I dance like a drunk sheep, so... the pure beat isn't exactly what touches me. I mean, yeah, I have my 'close your eyes and let the sound flow all around you and dream and dream and dream or just do nothing at all' moments, but those are rare. And even then, I usually feel like hearing some lyrics in the background, just so I can think of something random or maybe just focus on the lyrics without choosing a particular subject to focus on.

Peyton said that maybe sometimes it's easier to be a music person, 'cause you always take things slow, you're down to earth, you won't try to find a completely different meaning to everything and you don't risk to lose yourself into the darkness that often. (OK, Peyton only said that sometimes it seems easier to be a music person. The rest is on me.)

Also, I googled the whole music versus lyrics thing (isn't versus kind of a rigid term?) and I realized that I am just one of the many people who ask what's more important: music or lyrics? But I guess when I started writing this post I wasn't exactly thinking of this question in particular. I guess I had in mind something beyond that. I was wondering what's the relationship between music/lyrics and brain/heart. Is it like... If I like the lyrics in a song, it means that I am most probably a rational person, who always listens to her brain and never does reckless things? And if I happen to like the sound rather than the lyrics, it's my heart that's doing all the talking for me?

Because, honestly, I find this so terribly wrong. I mean, I am totally a lyrics person 99% of the time and I am the most incredibly reckless and heart-led person you'll ever meet. And what's with the whole 'the sound touches your heart' thing? 'Cause as far as I can see this, the sound will most probably make you move, have different reactions and sensations. And once again, as far as I know, mechanical reactions and physical sensations are controlled by our brain, not by our heart. And please, do not come up with the example about those feeling that come from the bottom of our hearts and make us cry or laugh or kill ourselves. You know very well that I'm talking about a completely different thing in here, so don't try to be a smart ass.

*pauses*

You know what I realized while writing all these things? That nothing makes any sense at all, if you stop and analyze it. I mean, look at what I just wrote. That I am talking about something different. But, come to think of it, I am not talking about such different things at all. And still, both of the arguments make perfect sense, don't they?

So maybe.. Maybe some things are simply pointless and stupid and pure non-senses. Or maybe they have more than one meaning and they make more sense than so many things in this whole world. Which sounds more likely. I mean, think of it for a second. And yes, I know that I use the 'think of it' phrase a lot, but... I am really hoping that someone will someday make all these things clear for me. So as I was saying, we tend to schematize and put everything under precise labels and sometimes we simply forget that there are thing which simply can't be labeled. Like music.

Music simply is. Music, be it music with lyrics or pure beat, is simply music. And it makes you cry, die, laugh, smile, write, sleep, dance, think, miss, play, compose, eat, draw, sew, talk, sing, paint your walls or hug some random stranger. Do you agree? Now look at all the actions I just wrote. At least half of them are totally analytical actions, while the other half is pure creation. But for all those actions, you need passion and you need conscious willing actions. Actions controlled by your head. So why on earth should we struggle to find any correspondence between music, lyrics and human elements (be them physical or not), when it all turns out to be a mix containing a little bit of everything?

As for the question I asked in the beginning of all this rambling, I am most definitely a lyrics person. First of all because I am a writer. So I appreciate words rather than any other aspect. And secondly because I am a full-time dreamer. And lyrics always make me dream. Of nothing in particular.

So how about you, strangers? Are you most likely to think of yourselves as music people or lyrics people?

-

P.S. I was also thinking of starting my own podcast, but I quickly gave up the idea, 'cause I'd probably be terrible at it. *laughs* No, wait, I am actually sure about the terrible part.

---

Today I learnt the concept of non-sense. And you know what? There's nothing in this world that makes more sense than a total non-sense.

---

Listening to: Bethany Joy Lenz - If You're Missing

Reading: Love The One You're With

Watching: Happy Tree Friends - Candy Eye

Playing: Cook

---

Don’t it get lonely out there, little darling

Well come on home

I’ll be here with open arms

To hold you

When you arrive

I’ll be here with open arms

To show you

Where you belong

If you’re missing come on home.

(Bethany Joy Lenz - If You're Missing)

*Click to download song.

Writing

I just realized that I wake up every morning, naked of any prejudices or certain thoughts. And I put on some random clothes and I get out in the street empty, waiting for someone, something to give a meaning to my day. I get out the door with no other thought than to seek something that affects me. To make my heart race with emotion (and no, I am not talking love in here), my mind jump around, popping thousands of words and ideas all over the place. I do my best on remaining open-minded and open-hearted all day long, just maybe something will get to me. And sometimes something does get to me. Just like yesterday. And sometimes that something makes me write. Just like yesterday. But sometimes there's nothing that touches me the whole day. Or even if it does, I simply can't put it on paper. And I go to bed just as empty as I woke up. And no one ever writes about those moments. No writer in the world. I don't write about my moments when I can't write. But considering the fact that I can't write, that's pretty logical and excusable. I mean, it's not like I refuse to, right?
But... If I don't write, then who does?...
Absolutely no one. And that's a fact. And that's sad. Because 9 out of 10 days, I can't write.
I just hope that's gonna change...
---
Today I learnt something new about writing. Writing is so different from most things in this life. Except for love, maybe. Why? Because 9 out 10 times, writing comes to you, not the other way around. And I know that because all those 9 other times, I try so hard to run after words and stories and articles and nice expressions. And it's always pointless.
---
Listening to: Better Than Ezra - Our Last Night
Reading: Love The One You're With
Watching: Gay Stand-Up Comedy
Playing: Tic Tac Toe with my PC

---

I remember waking up with you.

The days doing nothing,

You meant more to me then

Than I think you ever knew.

But you were going to be a doctor,

A movie star, a poet at a Nobel seminar,

I hope the world never tore that out of you.

(Better Than Ezra - Our Last Night)

*Click to download song.