autocompatimire.

gata. m-am saturat de plans, de umilinta, de 'bine, hai, lasa, e ca tine.', de bataile pe umar si de cuvintele marete.
azi am sa fiu artista. am sa fiu artista puternica, frumoasa, sigura pe ea. am sa fiu artista care zambeste, artista care stie. artista care vede lucrurile de sus si de jos si de dinafara in acelasi timp, pentru ca ea insasi este undeva pe un piedestal de unde se uita in jos catre omenire, si pe sub pielea oricui, si in mintea fiecaruia. azi am sa fiu puternica si frumoasa. si am sa zambesc cel mai misterios zambet pe care l-am invatat vreodata, pentru ca - in fond - dincolo de zambetul meu inselator, stiu lucruri care ar putea schimba totul intr-o bataie de vant. azi nu mai plang, pentru ca nu am motiv. azi sunt o femeie independenta, care stie exact ce vrea si ce are nevoie de la viata si cum se invart toate rotile universului. azi imi incep viata. viata mea. o viata din care nu am sa mai ofer nimanui nici macar o farama, pentru ca m-am saturat sa tot ofer lucruri care ajung in cosul de gunoi mai repede decat e necesar. de azi am sa fiu egoista.
'ca intotdeauna.', ai sa-mi spui.
dar te inseli, my love. in felul meu ciudat, nu am fost niciodata egoista. m-am purtat egoist, da. dar egoista nu am fost nici macar o secunda. daca-i sti macar...
de azi nu am sa ma mai complac in repetitii si cuvinte care ma asigura over and over again ca x lucru e intr-un fel si ca nu e cazul sa imi fac griji in legatura cu y situatie. de azi am sa fiu sigura pe mine. de azi nu am sa mai fiu copil.

de azi sunt om mare.