idealism.

adica ala care s-a stins in dimineata asta. acelasi care ma tine for some reason in fata laptopului cand pe mine ma doare stomacul si vreau sa mananc ciorba acra cu ardei iuti. adica porcaria care ne face sa ne aruncam banii pe filme siropoase si noptile pe vise frumoase.
un rahat in ploaie, my darling. aia ni se serveste pe tava in fiecare zi, oriunde mergem. acelasi lucru pe care ni-l servim unul altuia.
nu, nu ma privi cu ochi mariti de ciuda, trebuia sa vina momentul in care idealista din mine sa isi bage picioarele in tot. pentru ca altfel nu se mai poate. altfel o sa ajung inchisa intr-un spital de nebuni mult prea tanara. si nu vreau asta, my wealthy sweetheart, inca nu m-ai dus la cumparaturi la milano, si ar fi pacat sa ratez o astfel de experienta.

'iar esti cinica?'

nu iar. am avut o revelatie in dimineata asta. doua, de fapt. prima este ca de fapt m-am nascut cinica, si toti anii astia doar am incercat sa ascund treaba asta sub zambete frumoase si rochite dantelate - probabil de frica oamenilor care ar stramba din nas in fata replicilor mele taioase si mi-ar inchide gura cu un film de dragoste. si stii cum sunt eu, baby - orice film de dragoste ma inmoaie mai ceva ca cerealele din bolul cu lapte. iar a doua revelatie mi-a trecuta grabita prin dreptul urechilor si aproape ca s-a pierdut printre suvitele mele albe (de la lumina neonului albastru). am realizat ca am nevoie de lumea asta imputita. am nevoie de suferinta de pe planeta asta, si de crime, si de batai, si de inimi frante mai mult ca orice altceva. pentru ca in fond, scrisul e the place i visit when i need redemption. and faith. iar fara scris, eu nu sunt eu, tu nu esti tu, iar lumea asta continua sa franga inimi si sa impuna norme penibile si sa ne ingroape in tristete si datorii.

asa ca iarta-ma ca-s cinica, iarta-ma ca am nevoie sa uit de tot uneori, iarta-ma ca ma chinui de trei ori pe zi - dupa fiecare masa pe care o ratez - sa omor idealista din mine. iarta-ma ca spun lucruri care nu au sens. si ca fac lucruri inutile - cum ar fi sa ma opresc la 5 dimineata pe strada sa ii dau unei batrane o tigara mentolata si un foc. aveam mainile inghetate si aproape ca am inceput sa plang cand am incercat sa scot bricheta din geanta.

de dor, bai boule, ca azi-noapte a fost frumos afara, iti spun eu, ca am mers o ora jumate pe jos.