nu.

dintr-un milion de cuvinte, am sa aleg unul scurt. 'nu'. in definitiv, cred ca este cuvantul care are cea mai mare insemnatatea in univers. in universul nostru, cel putin.


'nu te vreau in dimineata asta, iubito.'
'mai stai o tigara, nu vreau sa merg acasa inca.'
'nu stiu.'
'si in fond, de ce nu?'
'am putea sa incercam sa nu mai facem asta in fiecare zi?'
'nu imi aduc aminte.'
'lucrurile astea pur si simplu nu isi au rostul.'

totul se rezuma la negatie. pana si zambetul meu stramb, tot intr-o negatie se frange. iar inima nu-mi mai bate de mult in acelasi ritm cu universul. din stiu eu ce motive, refuza.

'nu am chef de moaca ta. nu vreau sa iti mai aud vocea, rasul, sa te simt privindu-ma cand eu sunt atenta in alta parte. nu te mai vreau, my love. nu mai suport sa ma gandesc la ranjetul tau tamp care imi fura inima cu fiecare ocazie.'

sunt furioasa, si uite ca am reusit in sfarsit sa renunt la negatie. am spus lucrurile asa cum sunt, fara sa ma ascund in spatele unui 'nu' si al unor cuvinte frumoase. sunt furioasa pana in maduva oaselor si ma doare pana si cel mai intunecat colt al sufletului. as vrea sa pot sa sfasii o lume intreaga in miliarde de bucati, iar apoi sa le dau foc. as vrea sa pot sa adun toate 'nu'-urile din lume si sa le pisez marunt marunt, iar apoi sa le arunc in ocean.

'nu ma intelegi, dragul meu. dar nu-i nimic. m-am impacat cu gandul asta.'

si zambesc stramb, si inchid ochii, si se mai duce si ziua de azi. tot ce mai vreau sunt cafeaua de dupa si o tigara.
'de dupa?'
da, de dupa slujba. m-am angajat, nu stiai? slujba mea e sa zambesc stramb si sa spun 'nu' cat pot de des. pacat ca nu primesc nici macar un leu pentru treaba asta. dar in fond, ce as face oricum cu banii, cand pot trai doar spunand 'nu'?